Cu simturile atrofiate bati ritm de tastatura si la butoane karate cu interfata data pe spate. Rush de pacanele, ghinion de incepator, se cruceste AI-ul de zelul lor.
Scroll, scroll, scrollishoarele mele tehno-emancipate, de prin media se aduna canalele blocate in ceacrele lumii. De noapte buna te trezesti imobilizat, cu sinapsele conectate la pat.
Pierdut intre năut. Recompensa/i trei credite sociale pe cap de internaut si promovarea laptelui vegan de acreditare pe retelele principale de socializare. Vorbesc, mananc, citesc pe ecranul din buzunar. Direct in Univers.
Asterele/s adesea favorabile unei descinderi in imobilul traficantilor de vise de silicon, de vale cu sau fara pasune si gard intravilan. Adica noul film al ordinii Jackie Chan. Canalul, nu aurolacul. Acatistul, nu karatistul.
Consum, deci exist. Ma consum, deci sunt trist.
Niste elemente de viata contemporana aplicata mi s/au scurs printre furculita in supa nemancata si am inghitit pe nemancateinca o bula de aer nefabricata. Rima rimata> apa minerala e si ea digitalizata, iar substantele vin cu curierul, aduse la usa de un checkin dintr/o tara mai putin deranjata.
/ Alo, livrati si la domiciliu nomad? Extra/tarifar? Ca m/am mutat iar cu laptopul intr/un decor exotic, ceva mai princiar. ne tinem, ca de obicei, in brate nonstop si ne cantam romante digitale de amor necalificat pana la urmatorul meeting de pe fostul Skype.
Ziua 3, odihna la malul dezumanizarii * din jurnalul rectilian, revin
spatial
