0m cu om

apoi mi-am aruncat parola din memorie si am pus-o la decongelat, trei sertare mai jos
si deodata orasul era altul si oamenii purtau cordoane ombilicale albastre. cantau si murmurau pe strazi si se sarutau cu toate colturile Pamantului. Cuvantul scris disparuse si ca prin minune se citea pe chipul fiecaruia exact asa cum fusese inscriptionat initial. Era, fără urmare, ca-n ziua aceea cand protestatarul si scutierul dansau la brat pe-o pala de vant, fara sa mai fie nevoie de masa verde de sprijin sub ei, cand metalele rare schimbau dinadins spectrele iar materiile toate se imbuibau cu prana.

gand: zero metri cu om toata cursa, ai paria pe cine-ar incepe sau pe cine-ar termina?