pace prăjiţilor

Deco

Jucători de cafea şi urşi de şah opac la gaura neagră semnalizează Atenţie! - punct de maximă intensitate. Epilare cognitivă cu gabarit alungit: se taie în felii suculente de carton pur, pe legea mea şi-a tot ce e-n jur. Rugăciunea-i Câte limbi dezlegate-n Rai, atâtea vorbăreţe pe Pământ. Precum în cer aşa şi pe dincolo, cu rasplată în apă plată.

Mai din faţă

parcă-ncep toate de-odată: 1. Abonatul telepatic momentan n-are puncte de sprijin. 2. Impulsul de domino e plin cu tulpini si butoni emigraţi prin urechea acului. 3. Priveşti la rece îngheţata. 4. Amorţeala-i preacurată. 5 .te-ntinzi 6. despicat, de departe 7. gravitaţia-i pe spate.

Colectivitatea

Guru Gură de Aur ţine profeţia de bun venit în noua eră solară în corpul E din Aula Ereditară. În primele rânduri stau 8imiştii, 9 drepţi, şeptarii şi şesarii sunt daţi mai deoparte, de trei ori peste cap, undeva mai în spatele genei cu trac. Toţi sorb cuvintele printr-un pai ud, să nu carecumva să-i ardă strâmb la judecată. Apoi sting focurile şi pun cenuşa într-o sinapsă ceva mai lată. Să facă bine să o stoarcă pe toată, rememorează Guru, spre-amuzamentul lumii prezente deocamdată. Storc bine amestecurile de sălbăticit pupile, combinaţiile de dus-neîntors, lumi fără faţă şi spirale pe dos, pe sus, de-a curmezişul sau aţipite pe jos.

Guru face credincioşilor cărare şoptită printre pineale: ''Şi am văzut Căile adunându-se din neştirile cele multe şi nebănuitul fost-a bănuit dintr-o dată în toţi şi niciunul. Şi nu mai exista cuprindere şi nici cunoştinţă, ci numai fiinţă. Si nu mai era cale fara paşi. Şi se scurseră toate cele stiute prin venele secundei, până ce uitare se făcu nefăcutul. Şi cei ce aşteptau sfârşitul au recunoscut aşteptarea din fiecare după numele şi darul său cel dintâi. Au slăvit-o şi-au petrecut-o până după hotarele celor şase simţiri. Şi-au zis atunci Mântuitorii: Din unul ne-am facut la loc toti. Dar din toţi ne-am trezit iar unul. Toti ca unul şi unul fără de toţi.''(aplauze în şoaptă, urale pe de rost)

Urmează cina. Guru croieşte câte un trup pentru fiecare mesean şi roagă credincioşii să sufle în cabluri ca să se răcească. Miroase-a sos de os. Dintr-o eroare minoră de pilotaj, tacâmurile aterizează cu vârfurile înfipte în pavaj. Fie, mâncăm cu mâna, întindem odată cu Guru dacă nu ne place... Oricum atenţia la detalii 3d (simt că) mă face mai dibace.

Pillda

Pe gura Lui aurită se deschid constelaţiile şi din lumina bucală primordială răsare prima cavitate umană; formată, evident, din primele rădăcini şi nervuri de lut, căci vasele comunicante nu mai fuseseră spălate de mult. În farfurie, imaginile fug printre străluciri de gingii şi umbre de bucate: evoluţii de evuri sărate şi-ntregi într-o clipă se-arată, de la Crearea Maţelor la Marea Siestă încoace. Scobindu-se-n spirală, Guru întreabă ce-am înţeles din gustul de carne umană. Primul ce-a zis politicos că i-a plăcut, de-ndată sub masă a căzut.
Îi văd, sunt mulţi, se prind de picioare, dar masa strânge tacticos din tendoane. Şi cad şi cad, şi se prefac în os, şi-arată toţi cumva ca Guru, doar că-s de talia sâmburelui verminos. Mă şterg bine pe doi dintre ochi, îmi pare că văd prin ceaţă tot şi gustu-i ciudat, şi gâtul uscat se cere alintat. În cap nu e capăt, în cap nu-i pătrat, în cap nu-i vreo formă să-i poţi da de cap! - aşa-mi vorbeau parcă cei 2 ochi din cap. Aud şi altele şi mă las dus, nu cad, dar nici efort nu fac să stau pe sus. De la o vreme, vin şi-alte cuvinte-n rime, nedesluşite poeme semidivine, vin ca cenuşăresele in dovleac, înainte de vreme;

înainte de miezul nopţii n-aveam ceas, acum am alarme false de taifas; înainte pe Pământ şi-napoi în gând...

Ziua 1 de terapie vie

Nu-mi dau sigur (şi nici singur) seama dacă există în lume resemnaţi. Ştiu doar c-aş fi zburat în spaţiu prin capsulă, la fel cum nu m-ar fi deranjat să văd Tărâmurile cu inima deşirată pe-o piatră puternică şi pură. Ultima călătorie ştiu sigur că nu s-a desfăşurat tot în materie de chimie, că ăsta era doar un pretext pentru hoţii de velocipede şi echilibrul pe două roţi. Ultima oară chiar am fost la masă toţi. Cu gânduri random am pus la cale o veşnicie de evenimente care, coincidente, ne-au adus faţă în faţă cu ruleta firească: doctori, şamani sau healeri, vindecători şi căutători, orbi şi leproşi, fiinţe cu gât de cocoş, cocoşaţi de turn sau cai cu acadele în cap, vipere cu corn, biciclişti sau templieri, prinţese cu păr mov sau organisme unisexuale de fier, fiinţe de lumină sau legume fotosintetice de grădină, maimuţici sau berbeci bărbieri, furtuni albastre sau oglinzi de oţel, toţi cu nume sau fără nume, praf de stele pe bune!

M-am dezvăţat ca, în camera albă cu fotoliu, să mişc lucrurile atunci când rostesc. Acum totul pare de-nţeles, nici pixurile zburătoare nu mai au trac la navigarea pe mare (atunci când se lasă lansate doar din arc, se-nţelege). Cu toate astea, ascultătorul meu de-aici ţinea bărbia plecată şi mâinile-i împreunate nu se puteau întinde amândouă deodată. De-aia preferam să scrijelesc unghii proaspăt vopsite, nenumărate şi neumblate. Să vorbesc cu nervurile, cu firele de păr, cu rădăcini şi spini, adesea noaptea, când vulpile decupate urlau la lună roşie.

Noaptea II

Nedesluşite sunt căile Omului!

Introspecţie de detenţie cu fundă prăjită-n unt de arahnidă pisată, reflexie de pânză şi unghie de broască cu şnur. Magie neagră prin găuri de cheie: culpele atârnă bine până la proba de ghilotină. Să le ciopârţim pe loc, că prin foc se prăjesc la noroc! Coada de lingură-i încinsă pe-o amprentă umanoidă mai decisă.

Meniu: Piftie de anestezie, se serveşte caldă, cu ace de sindrofie. 2 - Muşchi de bărcuţă în capsulă de apă vie. 3-Degete descleştate de pe caviarul industrial plutesc alimentar la desert. Şi ţipetele de canar. Şi rozătoare de metale rare. Şi tot aşa.

Între Timp

Institutul de Transmutare Mentală şi Corporală 'Korp' din strada înrudită cu 'Pricina', oferă burse gratuite creierelor UV, angrenate în noua ordine solară. Mesaje extragalactice precare şi, pe cât posibil, duminicale, sunt transmise în bula de înţelegere a rasei iubitoare de raze mamare (exclus imortale). Căi de lapte li se deschid primitoare. Uşi de viruşi intruşi printre trepăduşi. Chiar şi printre cei mai habotnici cărăuşi de materialitate, cu grad ridicat de producţie la ''cordoanele O'' aprioric tăiate. Cine nu-i orb, înhaţă repede corp!

Şi au văzut că-i bine

La trepidaţie de membrană şi înapoi la unicelularitatea Euglenei-Mamă. Pe cap de liliac îmbrăţişat sau pe solzii pajurei din raionul de curcubee au pariat:

- Bun venit maestre!
- Ba bine că te-am găsit în ulciorul cu feerii nedisimulate ale naturii idolatrizante. Până la focul veşnic e-o cale-atât de lungă şi-o grămadă de sate îngereşti stau pe Pământ ferecate s-ajunga, în sorbul izvorului şi-n planta tămăduitorului...
- În fiecare dimineaţă, să ştii, mă rog la corespondenţa Luminii ca să vii! Cu sinapsele sparte pe mal aştept, întru tonifierea erorilor triplu rafinate, ca muşchii atrofiaţi să-mi pună la punct cariera de salvamar.
- Bravo, când revin, du-te, vin!

Desluşiţii

Slavă celor nesetaţi de dreptate!

Desfac ambalajul, ma uit, nu văd ce pansez. Abia la sfârşit răsuflarea se dă după ritmul în care bandajez. Prea multe despre mine, Ego la 4 ace.

--------------v---------------a------------------urma